POEZIE FRANCEZĂ

Anna de Noailles
(1876-l933)
Surpriză
Meditam; gradina, iată, se destăinuie de-odată
Si-n pupilă îmi trimite jetul ei ca, o săgeată.
O consider c-o privire din adînc înspre afară;
Rîs, candoare, prospetime si idilă de o vară!
Totu-mi place si mă miscă si extazul mă îneacă.
Fac doi pasi, stau savurîndu-mi bucuria ce mă-ncearcă
Căci era pe-arbustu-acesta si în inimă îmi sare!
Mă simt plină de iubire, de-avînt, de miresme rare
Si azurul chintesenta în fiinta-mi si-o propagă
Atît de intens că-mi pare brusc că pajistea întreagă
Nu e cea care-nfloreste, ci c-acesta-i ochiul meu
Si de-as vrea, tinîndu-mi pleoapa-nchisă as putea mereu
Să văd în natură, sfîntă operă-a lui Dumnezeu,
Soarele si trandafirul si iubirea care-s eu!

În româneste de Ion ROSIORU