POETI STRĂINI CONTEMPORANI
Roman KISSIOV
Bulgaria
S-a nãscut în anul 1962 în orasul Kazanlâk. Este absolvent al Facultãtii de picturã la Academia Nationalã de Arte Frumoase din Sofia, 1991. Este profesor, pictor, grafician, poet, eseist. Lucreazã si în domeniul graficii de carte, participant la mai multe expozitii personale sau de grup în Bulgaria, Austria, Italia, SUA etc.
Scrie poezie din perioada studentiei, fiind laureat al mai multor premii nationale.
Volume de poezie:
Portile raiului, Editura Hristo G. Danov, Plovdiv, 1995; Umbra zborului, Ed. Avantguard Print, Ruse, 2000; Pelerinul luminii, Ed. Avantguard Print, Ruse, 2003.
Roman Kissiov este unul dintre reprezentantii noii scoli de poezie din Bulgaria, a generatiei care se poate considera pe deplin eliberatã de canoanele care au închistat activitatea poeticã din perioada comunistã. Introspectia, întrebãrile despre un anume fel de libertate, care încã mai este cãutatã în estul Europei, dar mai ales despre dragoste si existentã, despre frumusete, poezie, despre mirajul cuvintelor care nãzuiesc, în sine, la o altã lume cu întelesuri care uneori pot pãrea aproape independente de real – sînt temele predilecte pentru Roman Kissiov. Maniera cvasi-picturalã, uneori cu accente de scenografie, în care îsi construieste discursul este, probabil, o laturã a spiritului sãu care pãseste pe douã petale ale lumii frumosului: poezia si pictura.
Aripã
Poezia e o aripã
În primul rând o aripã
E aripa unei porumbite
Cel mai ades aripa unei porumbite:
Ea coboarã sã bea apã
Din fântâna simtãmintelor mele -
Însetatã de bucurie si de mâhnire
Ea se aseazã pe pervazul ferestrei mele
Ca sã ciuguleascã fãrâmiturile
Din azima credintei mele -
Ea e înfometatã de adevãr si luminã
Poezia e aripa unui vultur
Uneori ea este aripa unui vultur:
El zboarã impetuos
Din cuibul gândurilor mele
Si dã roatã prin înaltul celest
Respirând aerul proaspãt
Al Libertãtii
El planeazã prin cruguri de neatins
Plin de viziuni de nespus
Tânjing dupã piscul cuvintelor
Si dupã adevãratele revelatii.
Poezia este aripa unui înger
Ea este, mai rar, aripa unui înger:
El pogoarã din înãltimi
Si-mi atinge buzele cu aprinsii tãciuni
El îmi aseazã mai apoi inima
(Întocmai precum un copil) în poalã
Si mã poartã spre Tronul de foc
Aplecându-se cu umilintã el cade
La picioarele pironite ale Domnului
Si inima mi-o aseazã acolo
Sângerândã si înlãcrimatã
Poezia este o aripã
În primul rând o aripã
Vizionarul
Aud cum creste sãmânta-n pãmânt
Aud tainele soptite tãrmurilor
De valurile mãrii
Aud pasii pãsãrilor pe nisip
Si pasii crabilor pe afundul oceanului
Aud gemetele prigonitilor în iad
Aud strigãtele de bucurie ale binecuvântatilor în ceruri
Vãd cu claritate embrionul
Din pântecul viitoarei mame
Vãd seva urcând în copac
De la rãdãcini pânã la ramu-nflorit
Iar în pupilele ochilor de copil
Vãd zborul pãsãrilor
Vãd îngerii ocrotitori
Alãturi de pãrintii mei
Ascult glasul sângelui meu
Privesc umbra cuvintelor mele
Îmi contemplu antichitatea mea tânãrã
Si laud nasterea eternitãtii mele
Lumea cuvintelor
Trãiesc într-o lume-a cuvintelor.
Totul aici e cuprins în cuvinte:
Luna si stelele sunt cuvinte strãlucitoare.
Vântul este un lung cuvânt mânios.
Aerul transparent este un cuvânt tãcut.
Râul, marea si cerul
Sunt vaste cuvinte cu multe vocale.
Pomii, florile – sunt minunate cuvinte,
Toate înflorite primãvara.
Pãsãrile sunt cuvinte de trecere...
Trãiesc într-o lume-a cuvintelor.
Aici timpul se mãsoarã-n cuvinte.
Minutele sunt scurte cuvinte.
Cuvintele curg, curg
Ca firele de nisip în clepsidrã
Si viata mea curge...
Dar eu încã rãmân.
Viata mea este-un cuvânt
Rostit de Dumnezeu
Si fiecare cuvânt de la El este etern.
Siragul cuvintelor
Un lung sirag de cuvinte
Asternut pe albul hârtiei...
O procesiune de-ngropãciune...
Pe cine îngroapã cuvintele?
Cuvintele sunt împãrtite cu propriul lor autor.
Cuvintele însotesc si bocesc
Viata poetului pe pãmânt -
Chiar dacã el mai este încã în viatã,
Chiar dacã el nu-i dus pe Lumea Cealaltã.
Poeziile scrise cu ani în urmã
Au supravietuit bãrbatului care purta numele meu
Si care era pe atunci.
Scrisoare, II
Dragã,
Îti scriu iarãsi.
Mã întrebi la ce mai lucrez.
Cum sã-ti spun – încerc
Sã încui cuvintele în idei si în noime...
Mã întrebi unde locuiesc.
Cum sã-ti spun – în timp ce încerc
Sã încui cuvintele, pânã la urmã
Ele mã-ncuie pe mine.
Închisoarea cuvintelor – iatã adresa mea.
Poti sã treci pe aici, dacã vrei.
Aici nu sunt zile de vizitã.
În general mã simt bine, conditiile-s minunate...
La ferestre nu-s gratii,
Nici gardieni pe la usi.
Usile, usile grele de fier
Stau totdeauna deschise.
Vrei desigur sã stii
Dacã am fost condamnat pe viatã.
Trebuie sã stii cã aici,
Practic, moarte nici nu existã.
(texte selectate din Antologia Festivalului
„Noptile de poezie de la Curtea de Arges”, editia 2003)
Traduceri de Carolina ILICA si Dumitru M. ION
Prezentãri de Marius CHELARU
