POEZIE GERMANĂ
Anemone LATZINA
(1942-1993)
Eu
Dimineata fu ploaia aici
La prînz veni si înghetul
Seara fu copacul de sticlă
Descrierea unei dimineti
Mă scol,
Ies din casă.
Circul cu autobuzul.
Intru la redactie
Cafea_____________
__________________
_________________
________________
_____________Cafea
_________________
_________________
Părăsesc redactia.
Circul cu autobuzul.
Intru în casă.
Nu mă dau bătută.
Tara aceasta
Această tară mi se potriveste
Ca si hainele
în care locuiesc.
Ceva prea scurtă
Ceva prea lungă
Ceva prea strîmtă
Ceva prea largă.
Prinsă în libertate
să am voie să citesc: ce vreau
de la criminalistică
la ziar
si Enzensberger*
să am voie să vorbesc: ce vreau
cînd tare
cînd româneste
cînd de neînteles
să am voie să port: ce vreau
de la maxi
la make up
si să fiu germană
să am voie să merg: unde vreau
la lucru
la film
în apă
să am voie să spun: ce vreau
de la căcat
pînă la Ialta
si minunat
să am voie să călătoresc: unde vreau
la Berceni
la Bacău
în Banat
să am voie să iubesc: ce vreau
cînd pe A
si jazzul
si camembertul
SĂ AM VOIE SĂ SCRIU:
CE VREAU
CUM VREAU
CÎND VREAU
O propunere pentru rezolvarea
problemei rasiale în Statele Unite
Să se construiască
la stînga Casei albe
o Casă neagră.
Paul Celan – o biografie
Un om vine din milenii.
Trebuie să meargă peste munti
si îsi aruncă casa.
Trebuie să treacă prin mare
si îsi aruncă hainele.
Trebuie să treacă prin foc
si îsi aruncă părul.
Trebuie să treacă prin pesteră
si îsi aruncă limba.
Si cîntă.
Totusi.
Atunci se îneacă
într-un rîu absolut obisnuit.
Într-o zi oarecare
Numai pentru Ruth P.
Vecinul nostru
a mers ani de-a rîndul
la plimbare
cu un cîine.
Acum
îl văd
jucîndu-se
cu o pisică.
Poate îl învată
ea pe el
fidelitatea.
A fi trist
Si în diminetile însorite
să vizitezi
casele
în care nu locuieste nimeni.
Ars
Acum facem versuri
zise pisica în sobă.
Acum scriem proză
zise floarea în ghiveci.
Acum facem critică
zise pasărea la fereastră.
Bine,
zise fata dintre straturi,
înflori
si zbură torcînd.
O elegie
O pată gri-gălbui în gheata băltoacei
O stridentă lumină în fereastra spartă
Si acestea sînt soare.
Poezie de dragoste
Trenurile nu trebuie să fie gri.
Ele iau asa toate culorile cu ele.
Si rămîi înapoi,
asemănător lor,
plin de lumină străină.
Cîntec absolut beat
În fiecare seară vodcă
mereu un pic prea multă
si dimineata bere
si din cînd în cînd
marea mare singurătate
În fiecare seară vodcă
mereu un pic prea multă
si sînt aici
si dimineata bere
si din cînd în cînd
marea cenusie dualitate
În fiecare seară vodcă
mereu un pic prea multă
si sînt aici
si se întămplă de toate
si dimineata bere
si din cînd în cînd
cenusia cenusie trinitate.
Traducere din germană si prezentare: Mircea M. POP
*Hans Magnus Enzensberger, poet german contemporan (n. 1929)