Dan MINOIU

ASCUNS

Doamne, cum mai alergi

Între mine si nesansa mea
Te-mpiedici si cazi
Doamne, cît de mult îti iubesc încercarea!

FIOR

Lasă-ti subsorul adulmecat de clipa plecării

Si talpa lasăti-o sărutată de vînt
Adu-ti mai aproape pulpele

Desparte-ti degetele în evantai

Si dă putere cuvîntului trecînd
Peste ivirea care ti-o dau cu fiorul sperantei.

OBOSEALA

Mai lasă-mă un strop să stau asa
abia m-am asezat în capul oaselor –
Nu mă atinge,
lasă trecătorii să treacă, să se uite si să treacă.
Nu-mi strica chipul, lasă-l acolo sus
să privească.
Nu mă atinge, au să ni se spargă amintirile
si te rog, nu mă mai privi nici asa si nici altfel
si hai vino si tu, asează-te.
Să cernem împreună
Cenusa viselor ce s-au frînt.