POETI ITALIENI CONTEMPORANI

Raffaele D’ORAZI

Raffaele D’Orazi, născut la VITORCHIANO, trăieste si lucrează ca agent de asigurări la Viterbo si Roma. Laureat în sociologie la « Sapienza » din Roma, a desfăsurat multi ani o intensă activitate sindicală  din 1990 până la 1995 având sarcina de  Secretar Provincial de la CISL din Viterbo. A mai publicat: Una perenne illusione,  poezie (1999); Interpretazione di vita moderna,  teatru (2000); L’infinito vollo di Nara per Anil, poezie (2001)

Camminado verso i pensieri della speranza

Plimbându-mă  către gândurile sperantei

“ ..,,,Versuri precum semnele unei opere divine”

Există un infinit în fiecare poet; infinitul lui Raffaele D’Orazi este un punct de referintă cu o linie iluminată, care luminează puternic începutul călătoriei sale care pleacă de la o statie a imaginatiei cu un tren (nivel) de manieră veche, pentru a retrăi adevărate emotii într-o relatare facută de versuri. Care de la vis ne poartă la realitate. Acea relatare trăită de poet într-o libertate expresivă absolută cu care poezia are dependenta precisă. Poetul, în drumul său, traversează pajistea colorată a primaverii pentru a aduna floarea sperantei, pentru că viata fără sperantă ar fi fără cale de întoarcere.
Prietenul, Raffaele, încearcă întotdeauna să stea în armonie cu bucurie, stiind că durerea face parte din om si pentru a-l exorciza, găseste salvarea în poezie. Poezia care alimentează credinta celui care crede în Dumnezeu, creator al universului si îi atribuim  acestă mare parte din merit în fiecare etapă adaugată.
Pentru poet, timpul nu este o conceptie tehnică, ci una spirituală, unde inspiratia caută momentul pentru a crea versul si pentru a-l auri de lumină, când soarele se împinge seara dincolo de linia de apus si noaptea va veni putin după, cu stelele sale; deci, va fi poetul Raffaele D’Orazi care le va privi, ca întotdeauna, căutând semnul de vrajă si extaz al versului, care devine mai puternic, mai motivat.
Dar motivele unui poet sunt multe, precum acea liniste care este vie în spatele năprasnic al ferestrei care ne invită la meditatie, care face să se înteleagă cum sufletul simte puternica dorintă de a sta putin cu sinele. Departe de zgomotele metropolelor care distruge potentialul uman.
In indiferenta lumii de astăzi se stinge viziunea mistică a omului în ceea ce priveste creatia. Omul- poet simte, ca si soimul, o puternică dorintă de libertate si gândurile sale îndepărtate sunt precum undele oceanului în bătaia vântului.
În poezia lui D’Orazi se găseste toată istoria cronologică (cronica) a unei vieti întotdeauna deschise la frumusetea  pieritoare, la visul regăsit, provenit din acel loc de provincie unde poetul trăieste, Vitorchiano. Oras plămădit de liniste si lumină, făcut din piatră de origine vulcanică (tuf) si din povesti medievale, înfăsurat de misterul timpului care fascinează poetul îndragostit de viată, atingând emotia  eoliană, ca si o sământă care poartă în ea infinitul.

Fulgurante dintr-o anthologie …

Acest colier de poezie contemporană, care cuprinde importanti poeti italieni si straini, reprezintă, la judecată de critici literari cu autoritate, de organisme  si institutii culturale, un punct ferm în panorama poetică italiană. Autorii care au fost prezentati, sunt fructul unei atente selectii editoriale operată mereu în optica confruntării dialectice si a cresterii.

… Prietenul nostru D’Orazi
posedă acel fond de generoasă umanitate ce corespunde a două lucruri esentiale: a privi obiectele, persoanele si situatiile din viata noastră cumva de sub o mică aureolă proprie, acel putin care ar fi suficient pentru a intra într-o poezie, la fel talentul simbolului. Si apoi, a scrie poezie azi constituie în sine, la toate nivelele, un unic miracol căruia multă lume îi surâde fără a reflecta la enorma sa importantă: – în acea persoană se ascunde Cineva care este înca capabil de a proiecta fantezia cuvintelor, de a compila un gest gratuit care nu va avea « recompensă » si poate de-a dreptul va rămane secret. Într-o lume universală, coruptă, plină de vexatiune, de actiuni, de curse covârsitoare pentru bani si succes, au rămas putini care gândesc altceva, altcumva, la valoarea comunicării umane.
Sunt acei care într-o insulă desertică, fără prospectiva unei vele de salvare, vor scrie asadar câteva versuri pe buturuga unui trunchi folosind o cochilie de scoica oxidiană.

„Madreperla” …
Într-adevăr, din putinul esantion, am surpriza unui poet adevărat, în sinergie imponderabilă cu energiile unei inteligente invizibile, ubicue. Gabrielle D’Orazi simte misterul Timpului prin rezonantă a cochiliei – madreperla – cu talazul oceanic, dar si cu murmurul sferelor. Recipientul sacral este un mic Graal legănat pe umerii cuvintelor.Incantatia este integrată manthramic:  «serena parte obscura»…  „Astfel trece timpul divers/ în lucruri egale” …Asadar si în fiinte. Poetul italian din Vitorchiano, este sapiential. În nordul României există un cimitor vessel , unic în lume, cu numele de Sapânta ( Sapientia) …Atitudinal fată de misterul existentei si trecere, îi recomand să viziteze acest straniu apocrif al stelelor …El spune “ Îmi amintesc să mă bucur”…Poezia filozofică a  lui D’Orazi ne aminteste – amintindu-ni-l pe Eugenio Montale, să ne bucurăm. Extazul clipei în care pulsează Eternitatea. Poezia – iată anamnesis-ul privilegiat: de a exita devenind într-un etern ACUM, continuum spatiu-timp- fiintă cosmică.”                                                                     

 

POATE SUNTEM SINGURI

 

Plânge pustiul
pentru că e singur:
adultul,

găseste pacea
si nelinistea,
pentru că e singur.

Astfel trece un
timp divers,
în lucruri egale.

 

ÎMPREUNĂ

 

Si din acea parte de cer
senină parte obscură,
si din acea parte de pământ
serena parte obscură,
si din acea parte de inimă
serena parte obscură,
si din acea parte de dragoste
serena parte obscură;
      îmi amintesc:
să mă bucur de noapte
de singurătate,
pe pajistea verde;
la umbra stelelor,
cu murmure egale
să împart timpul cu…

 

Prezentare de Maria Luisa SPAZIANI

Traduceri de Eugen EVU, Romania

 



Home