Ion PITOIU-DRAGOMIR
Născut la 18 aprilie 1940, Bucuresti. Licentiat în filologie (Universitatea Babes-Bolyai Cluj-Napoca). Este profesor la Liceul de Artă “Ioan Sima” din Zalău.
Este coautor la culegerile de folclor literar De dor si de omenie si Du-te, dor, si vino, dor. A publicat în: “Caiete Silvane”, “Flacăra”, “Jurnalul Sălajului”, “Orizont”, “Silvania”, “Transilvania”, “Vatra”, “Hepehupa” si “Versmondo” (Budapesta).
A apărut si în culegerile colective Arpegii, Silvania, antologia natională Flacăra vietii, Poeme-versek-gedichte. A scris poeme în stil nipon (haiku, tanka, renga, katauta, sedoka, dodoitsu).
În ultimii ani a publicat volumele de poeme În răs-cruci (1999), apărut, ca si celelalte, la Editura “Caiete Silvane”, Ana-TEME în cântec (2000), În-crinări (2001), La-crima lui Moromete (2001), Tur-nul de viespi (2002), Prin-soare cu soimii (2002), Ful-ger de irisi (2003), Săbii nipone de rouă (2003), Samurai de crini (2004), Scor-pioni de clestar (2004), Panoplia lui Nero (2005) si volumul de proză Fântâna cu flăcări (2005), în 2006 – romanul Cupa lui Socrate. Membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Panoplia lui Nero
siniorina – striga actorul pe scenă – eu
cel putin lăcrimez în fiecare seară
si toti spectatorii
mei amână partialul
despre sinucideri…
în verde îti stă bine siniora – lasă
că unii te aseamănă Cleopatrei!
nu mai miră pe nimeni de ce
ultimul amant si-a împletit
venele si ti-a
dăruit un
sezlong de frig
Acuarelă
vizitatorii – toti! – au observat
imediat că tabloul central fusese
pictat cu
sângele
unui crin…
tu n-ai văzut la timp cum
sase clopote albe negociază
discret cu
zâmbetul
tău
amânat
la Szentendre picturile pun
în expozitii mereu liturghii
de
culori
Maratonul sepiilor
filozofia cenusii în acordurile
„Internationalei” îi dădea ulti-
mului masterand orgoliul
maresalului
pe câmpul
de luptă
pustiu
el privea atent cum seful de
trib îsi punea la lucru aman-
tele (laptopuri noi c.d.-uri de pla-
tină) să-i apreteze c.v.-ul
si să-i pre-
gătească dis-
cursul pentru
interpelarea
din parlament
Epitaf pe un crin
alfabetul de citit moartea se
învată cu spada în mână (iubi-
rile imposibile orbesc atât de
usor ca o
sărbătoare
de frig!)…
un scorpion scria pe sângele
unei blonde o altă “Mesa solemnis”
tocmai când amfiteatrul devenea
un câmp cu
flori arse
unde al-
bine mecanice
colectează
venin
