LIRICĂ ARABĂ

Nizar QABBANI
Nizar Tawfiq Qabbani (Damasc, 21 martie 1923 – Londra, 30 aprilie 1998) este considerat unul din cei mai importanti poeti contemporani ai lumii arabe; publicist si diplomat sirian (atasat cultural/ consultant în capitale ca Madrid, Londra, Ankara, Pekin, Cairo, Beirut). S-a născut într-o familie celebră: mama cu descendentă turcă, tatăl închis de mai multe ori pentru că lupta pentru independenta Siriei , unul din unchi, Abu-Khalil Al-Qabbani, este considerat un mare inovator în literatura dramatică arabă.
A studiat la National Scientific College School, în Damasc, apoi a terminat dreptul, în 1945, la Syrian University (din 1958 – Universitatea din Damasc). În 1959, după ce s-a format Republica Arabă Unită , Qabbani a fost vice-secretar la ambasada din China. În 1966 a demisionat, a înfiintat o casă de editură cu numele lui. A publicat mult si în presă, mai ales la Al Hayat , unde colabora cu regularitate. Dedicat cauzei nationalismului arab, a crezut că trebuia să se opună normalizării relatiilor cu Israelul; a criticat repetat liderii arabi pentru că au pierdut Palestina, au permis crearea statului Israel , în 1948, sau că au pierdut în fata Israelului, în 1967 – ex: Note marginale la Cartea Retragerii. Intelectual progresist, feminist – sora sa s-a sinucis la 25 de ani (el avea 15), pentru că nu s-a putut căsători cu cel pe care-l iubea, scria: „Dragostea în lumea arabă este aidoma unui prizonier, si vreau să o eliberez. Vreau să eliberez sufletul arab, simturile si trupul cu poezia mea. Relatiile între bărbat si femeie nu sînt sănătoase în societatea noastră”. A abordat în poeme o temă interzisă, practic, în literatura arabă traditională – latura sexuală (a fost acuzat că a inculcat în mintea tinerelor generatii gînduri imorale), militînd pentru eliminarea discriminărilor dintre bărbati si femei . Teme predilecte în poezie: iubirea, erotismul, religia, feminismul, nationalismul arab (desi au fost critici care, considerîndu-l mai curînd poet al iubirii/ erotismului, i-au negat dreptul/ capacitatea de a se pronunta pe teme majore ale natiunilor arabe).
Primul volum de poeme: Kalat Liya al-Samraa/ Mi-a spus bruneta, 1944.
A scris proză (eseuri, jurnalism), si 34 de cărti de poezie, din care: Copilăria unui sîn, 1948, Samba, 1949, Tu esti a mea, 1950, Poeme, 1956, Iubita mea, 1961, Desen din cuvinte, 1966, Jurnalul unei femei indiferente, 1968, Poeme sălbatice, 1970, Cartea iubirii, 1970, 100 de scrisori de dragoste, 1970, Poeme împotriva legii, 1972, Te iubesc, si ce urmează vom vedea, 1978, Pentru Beirutul feminin, dragostea mea, 1978, Ai putea fi iubita mea încă un an, 1978, Mărturisesc că nu există altă femeie în afara de tine, 1979, Am scris istoria unei femei ca aceasta, 1981, Dictionarul îndrăgostitilor, 1981, Poem pentru Balqis , 1982, Iubirea nu se opreste la lumina rosie, 1985, Poeme nebune, 1985, Poeme care incită furia, 1986, Iubirea va rămîne, domnule, 1987, Documentele secrete ale unui îndrăgostit Karmathian, 1988, Biografia unui călău arab, 1988, Un chibrit în mîna mea, 1989, Natiunile mici sînt făcute din hîrtie, 1989, Nu e altă victorie decît iubirea, 1989, Auzi cum strigă tristetea mea?, 1991, Note marginale la Cartea Retragerii, 1991.
A compus texte pentru mai multi cîntăreti faimosi în lumea arabă, sirieni, libieni, s.a., printre care egipteanul Abdel Halim Hafez sau Kazem Al-Saher – asta a contribuit la popularizarea operei sale. Poemele i-au fost traduse în Occident, în special în engleză, în volume individuale sau antologii. Romancierul egiptean si editorul (la săptămînalul News of Literature) Gamal el-Ghitanti, scria despre Qabbani că a fost „un mare poet arab care a făcut eforturi considerabile pentru ca poezia sa să fie pe întelesul tuturor, nu doar a elitelor”.

Scrisoare de sub ape

Dacă esti prietena meu
Ajutăm-mă… să te părăsesc…
Ori dacă esti iubirea mea
Ajută-mă… să mă vindec de tine

Dacă as fi stiut…
că marea e asa adîncă
Nu as fi plecat pe mare…
Dacă as fi stiut
că dragostea e asa primejdioasă
nu m-as fi îndrăgostit
dacă mi-as fi stiut sfîrsitul
nu as fi început

Te doresc
Asa că învată-mă să nu te rîvnesc
învată-mă
cum să tai rădăcinile iubirii tale
din adîncuri
învată-mă
cum ar putea muri lacrimile în ochi
cum s-ar putea stinge iubirea
cum dorintele s-ar sinucide
învată-mă
cum să mă revolt împotriva ta
si să scap de sabia dorintei

După tine am rămas
Ca o carte cu foile înlăcrimate…
Tu esti tot trecutul meu si prezentul
Si toate zilele vietuirii mele…
Dragostea mea pentru tine
este dragostea mea pentru poezie
atunci de ce ucizi poezia în mine…

cui i-am dăruit soarele,
atunci de ce îmi răspunzi cu întuneric…
cui i-am dăruit pădurile
atunci de ce îmi dai desertul…

călătoresti prin tinut
în timp ce ai lăsat furtuna să-mi mestece trupul…
Mă aflu în apă
În timp ce vocea ta vine către mine
De sub apă
Si trăsăturile chipului tău
Îmi apar ca ale unui gigant
Venind către mine din adîncul apei…

Conturul mîinii tale mă vînează
Chiar si în apă…
Ah, dacă memoria mi s-ar îneca
Dacă chipul tău si trecutul s-ar îneca
Dacă mii de lucruri s-ar îneca…
Ah, ce istovit mă simt…!

Dacă a fi fost un profet,
Curătindu-mă de această vrajă
Scăpîndu-mă de acest ateism
Iubirea ta este ateism
Asa că purifică-mă de acest ateism

O, tu care ai zugrăvit viata spre mine un poem
Si ai plantat rănile tale în pieptul meu
Si ai alungat răbdarea…

dacă ti-as fi atît de drag
atunci mi-ai lua mîna…
iată! Sînt captivul tău
din cap pînă-n picioare…
dacă esti puternic
salvează-mă de marea asta..
pentru că nu cunosc arta înotului

valurile albastre din ochii tăi
mă trag către adîncuri
nu mai văd nimic, doar culoarea albastră
albastră…
albastră..
nu am experientă în dragoste
mici nu am o barcă…

respir sub apă!
Mă înec…
înec…
înec…
Versiunea în limba română:
Marius CHELARU, Vlad Marius CHELARIU