Victor STEROM
cum ceturile toamna
orb
printre lucrurile tale
ajung tîrziu strigîndu-te.
mă vezi si rîzi de fantomele
care mă înconjoară
cum ceturile toamna.
din cînd în cînd
trec mai departe
pe lîngă toate hohotele
strigîndu-te.
te-ara căutat în flaute
te-am căutat în suvitele
umbrelor din cuvînt
în jarul presărat în ger
te-am căutat.
dar n-am găsit decît
întunericul murind
în moartea care se trezea
din somn
în streangul de durere.
si…
n-am fugit
verb nesfîrsit am fost
mădular de stîncă
si melc pe ultima stea.
orb
un fluture-ntre ceturi
arcuit în văzduh
te mai caut încă
cu memoria fiecărui gest
orbecăind
orbecăind…
